Liturgica

În prezent chestiunea privind reglementarea modului de tragere a clopotelor în Biserica Ortodoxă Rusă este mai actuală ca oricînd. Zvonarilor de astăzi adesea le este greu să înţeleagă semnificaţia ordinii în care se trag clopotele, predestinarea simbolică a dangătelor. Simpla lectură a literaturii statutare nu prea le este de ajutor. Contradicţii de neînvins, indicaţii confuze şi cuprinderea fragmentară a materialului – toate aceste probleme apar nu atît din cauza că autorii nu şi-ar cunoaşte suficient domeniul, ci, mai degrabă, fiindcă există o mulţime de tradiţii locale şi practici particulare de a bate clopotele. Am putea spune că fiece lăcaş, mănăstire şi, cu atît mai mult – regiune îşi aduce aportul în arta zvonirii ecleziastice.

O altă complicaţie reprezintă şi faptul că zvonul bisericesc nu a rămas cel de altădată, ci a evoluat necontenit în timp. Fiecare etapă a lăsat în urma sa o îndrumare sau mai multe în scris şi nu se ştie după care perioadă trebuie să ne orientăm, în care cerinţe canonice să ne încredem mai mult sau pe care să le luăm drept călăuză? Astfel apare ispitirea de a include în zvonul bisericesc trăsături arhaice perimate (spre exemplu, baterea în toacă, deşi în Rusia tradiţia de a bate toaca istoriceşte s-a întrerupt cu mult înainte de perioada sovietelor).

Neinformarea clopotarilor conduce inevitabil la apariţia unor noi şi diverse cutume în tragerea clopotelor pentru serviciul divin, ba uneori şi la un adevărat haos în clopotniţe: zvonurile canonice se anulează după bunul plac, iar propriile aranjamente se introduc în tipic…

Trebuie să recunoaştem că în zilele noastre atenţia faţă de conformitatea statutară a zvonului bisericesc este cu mult sub cea care se acordă, de pildă, cîntării în lăcaşele sfinte.

Cerinţele pe care trebuie să le întrunească textul de bază al statutului clopotarului sînt următoarele: să se sprijine pe experienţa ecumenică multiseculară, pe cunoaşterea la un înalt nivel profesional a obiectului şi să conţină prescripţii bine chibzuite. Numai în aceste condiţii şi primind binecuvîntarea Arhiereului, statutul va trece examenul timpului, va deveni un adevărat sprijin pentru clopotari şi va fi acceptat pentru aplicare în cadrul serviciului divin zilnic.

Ca aport al nostru la elaborarea unui statut valoros al clopotarilor, propunem în aceste pagini Recomandările statutare, alcătuite de clopotarii Şcolii de măiestrie a zvonarului pe lîngă Catedrala „Cristos Mîntuitorul”. La întocmirea lor zvonarii s-au inspirat nu numai din literatura canonică, ci şi din practica existentă a tragerii clopotelor, însuşită de ei de la înzestraţii lor predecesori. Ca şi în orice altă făptuire ecumenică, continuitatea are o importanţă decisivă.

Zvonurile duminicale. Veghea de vecernie

Deoarece ciclul diurn al slujbelor bisericeşti sau, altfel spus, ziua ecumenică începe cu Vecernia, respectiv şi zvonurile încep în ajunul fiecărei sărbători. Înaintea duminicii, în seara zilei de sîmbătă clopotarul, luîndu-şi binecuvîntarea de la preotul său, săvîrşeşte zvonurile de bunăvestire şi chemare (blagovest i trezvon) cuvenite înainte de începerea serviciului de seară. Zvonul de bunăvestire se bateîn clopotul duminical. Iniţial se efectuează două bătăi puternice, care se lasă să rezoneze deplin, pînă la stingerea sunetului, apoi clopotul este lovit cu o anumită regularitate, iar în final dangătul de bunăvestire culminează cu trezvonul într-o repriză (trezvon v odin priem). În capitolul doi al Tipiconului acţiunea este redată astfel: „Şi cînd aproape să apună soarele, aprinzătorul de candele merge de se închină preotului. Totuşi încă nu purcede să lovească marele campan, ci cîntă cu neprihănire sau rosteşte psalmii 50 sau 12. Apoi merge de aprinde candelele şi pregăteşte cădelniţa. Şi numai după aceasta va purcede să bată clopotele”.

Celălalt dangăt pentru vecernie se numeşte zvon dublu. Acest dangăt se face în două reprize sau ,altfel spus, se constituie din două trezvonuri, lansate după un interval nu prea mare, ceea ce semnifică începutul Utreniei şi simbolizează instaurarea noii ere în viaţa umanităţii – Dimineaţa vieţii veşnice. „După citirea din sfinţii apostoli, paraeclesiarhul urcă şi bate campanul cel mare, precum şi pe toate celelalte”. (Tipiconul, cap. 2).

La săvîrşirea zvonului dublu se va ţine cont de faptul că în locaş, în timpul citirii celor şase psalmi, trebuie să se păstreze o linişte evlavioasă, aşa că zvonul se va încheia înainte de începerea citirii psalmilor – mai exact, înainte de vestirea preotului de la începutul Utreniei.

Zvonul către Evanghelie se compune dintr-un trezvon într-o singură repriză, săvîrşit în timpul intonării antifoanelor grave, pe fondalul „slavei” antifoanelor, cînd se scoate din altar Sfinta Evanghelie. Menirea acestui zvon este de a slăvi
Mîntuitorul. „Sub cîntările evlavioase, aprinzătorul candelelor urcă şi bate clopo-tele”. (Tipiconul, cap. 2).

Creştinilor ortodocşi, care nu se află în biserică, zvonul le anunţă că în acel moment urmează citirea Evangheliei. La auzul acestui zvon, oamenii care nu au posibilitatea să asiste la slujbă trebuie să se oprească. „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!” – exclamă preotul şi trezvonul trebuie încheiat înainte de strigarea lui.

Zvonul „Către Preasfînta şi Binecuvîntata”(Na cestneişuiu) se întitulează astfel fiindcă se săvîrşeşte pe cîntarea a 9-a a canonului, înainte de începerea imnului „Binecuvîntează, suflete al meu, pe Domnul”, în refrenul căruia se intonează „Mai slăvită decît Heruvimii şi mai mărită cu mult decît Serafimii…”. Această cîntare este precedată de un zvon din 9 dangăte ale clopotului mare. Fireşte că cele 9 bătăi nu sînt deloc întîmplătoare – ele semnifică 9 ranguri îngereşti, la care este ridicată Maica Domnului. Este de dorit ca bătăile clopotului să fie efectuate uniform şi la intervale egale în chiar momentul executării cîntării.

Anterior, în acest moment al serviciului divin se binevestea către liturghie (se bătea aşa-zisul blagovest) şi de aceea se zvonea în mai multe clopote, în dependenţă de importanţa liturghiei ce urma să fie oficiată, iar durata zvonurilor nu era limitată prin numărul bătăilor. Actualmente acest zvon a căpătat o semnificaţie simbolică şi se săvîrşeşte numai din clopotul mare de sărbătoare.

La încheierea vecerniei spre duminică clopotele nu se trag. În orice caz, Tipiconul nu conţine careva indicaţii în acest sens. Totuşi, în mai multe biserici la sfîrşitul slujbei preoţii binecuvîntează clopotarii să săvîrşească trezvonuri.

Zvonurile de duminică. Liturghia

Către Liturghia de duminică se binevesteşte din clopote exact ca înainte de Vecernie, cu singura deosebire că trezvonul de la finele blagovestului se bate în trei reprize.

Către Liturghia cea devreme se binevesteşte nu din clopotul cel mare, ci din cel mijlociu, prin dangăte mai rare şi de mică intensitate. În finalul blagovestului nu se execută trezvonuri.

Zvonul către „Cu vrednicie …”se săvîrşeşte din 12 bătăi în clopotul cel de sărbătoare – după numărul apostolilor adunaţi la Cina cea de Taină a Domnului. El se execută în timpul rostirii de către preot a rugăciunilor euharistice şi ajută enoriaşii să-şi îndrepte inimile către Dumnezeu.

„Sus ne sînt inimile!”- vesteşte preotul. „Imamii către Domnul”– răspunde corul. Preotul: ”Domnului să mulţumim!” Corul: „Cu vrednicie şi cu dreptate!”. Din acest moment încep bătăile în clopotul cel mare. Aici, ca şi la Vecernie, este de dorit ca dangătele să fie repartizate uniform pe toată durata cîntării, iar zvonul să fie încheiat către sfîrşitul citirii rugăciunilor euharistice, adică către strigarea preotului: „Cu osebire spre Preasfînta, Precista şi Preabinecuvîntata…”.

Ca şi la finele Vecerniei, la încheierea Liturghiei Duminicale statutul nu recomandă tragerea clopotelor.

Prin edictul Sf. Sinod din 29 martie 1886 s-a stabilit că în toate bisericile parohiale Vecernia să se oficieze conform statutului, cu săvîrşirea zvonului în clopotul cel mare. Trezvonul către această slujbă trebuie să se facă fără clopotul mare (Tipiconul, Biserica, cap.1). Asta înseamnă că în seara de duminică se binevesteşte în clopotul de sărbătoare, dar trezvonul se face fără el.

Zvonurile din zilele de lucru

În prezent tragerea clopotelor în zilele de lucru este un fenomen destul de . Chiar şi în mănăstirile moscovite nu prea se practică săvîrşirea zvonurilor în aceste zile. În timpurile noastre utilizarea clopotelor în scopuri de semnalizare nu se prea face, deoarece noi deja ne-am obişnuit să ne verificăm ora după ceasuri.

Recomandările jos-inserate privind săvîrşirea zvonurilor zilnice nu au un caracter obligatoriu.

Clopotarii trebuie să se pună de acord cu stareţii lor asupra tuturor tipurilor de zvonuri şi să folosească cu mare atenţie trezvonurile, mai ales acolo unde garniturile de clopote sînt mici.

Nu este binevenită săvîrşirea în zilele de lucru a aceloraşi trezvonuri ca şi în zilele de sărbătoare!

În zilele ultimei săptămîni dinaintea Paştilor, înainte de slujbă se binevesteşte în clopotul de toate zilele. Trezvonul în aceste zile se face fără primele patru clopote, adică fără clopotul de toate zilele, dar dacă urmează o slujbă cu mare laudă, trezvonul se va bate şi în clopotul al patrulea, cel de toate zilele.

În ultima săptămînă dinaintea Paştilor Vecernia se prelungeşte pînă în ceasul al 9-lea, aşa că se binevesteşte înainte de ora 9, iar înainte de Vecernie se săvîrşeşte trezvonul. „Şi către sfîrşitul ceasului al 9-lea loveşte în clopotul al 2-lea sau al 4-lea, după statut.” (Tipiconul, cap.9).

Către slujba de chindii (Povecerie) Tipiconul stabileşte în cap.9 să se bată numai toaca, dar deoarece în prezent aceasta practic nu mai este în uz, se va bate clopotul de toate zilele.

Către slujba de chindii după Marea Vecernie şi către Slujba de la Miezul Nopţii blagovestul obişnuit se face, precum se vede din indicaţia Tipiconului, prin bătăi rare în clopotul mic. „La Utrenie cheamă paraeclesiarhul prin bătăi rare în clopotul zis campan, pe parcursul a mai multor ore (na mnog ceas)…”(Tipiconul, cap.9).

Pentru Utrenie clopotele se bat mai puţin, în jurul a două minute, şi anume – cît se citeşte psalmul 50. După cum indică Tipiconul, „…la sfîrşitul Slujbei de la
Miezul Nopţii… paraeclesiarhul…blagoslovindu-se la stareţ, bate clopotele , cu lovituri puternice, pe toată durata citirii psalmului 50”.

În cazul dat această recomandare Tipiconul o face pentru zvonul către Utrenia ce urmează după Slujba de la Miezul Nopţii. Însă dacă Utrenia se săvîrşeşte separat, după zvonul de binevestire se bate trezvonul.

În cazul în care Utrenia se oficiază fără Vecernie, la începutul ei în clopotul cuvenit se bate blagovestul, iar mai apoi – un zvon dublu.

Către Liturghie se bate blagovestul, după care se efectuează un trezvon fără clopotul cel mare şi cel duminical, adică în clopotul de toate zilele.

Zvonurile din Săptămîna Patimilor

Spre încheierea Marii Patruzecimi perioada Postului Mare se apropie de sfîrşit şi începe săptămîna supranumită Săptămîna Patimilor. Fiecare zi din cele şapte se sărbătoreşte deosebit, dat fiind că această perioadă este consacrată amintirilor despre ultimile zile pe pămînt ale Mîntuitorului.

Zvonurile în această perioadă se săvîrşesc astfel: în primele trei zile, cînd se oficiază Liturghia Darurulor Întîisfinţite, se bat clopotele ca de post, se binevesteşte în clopotul postului, apoi se trag zvonuri în două limbi (Zvonî v dvoi), iar începînd cu joia, cînd se slujeşte Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare, se trag deja clopotele mari.

În Lunea cea Mare, Marţea cea Mare şi Miercurea cea Mare blagovestul dinaintea slujbelor se bate în clopotul de post, cu trezvon dublu.( v dvoi).

În Joia cea Mare:

Începînd cu Utrenia din Joia cea Mare blagovestul nu se mai bate în clopotul
de post, ci „în clopotul cel roşu” (de sărbătoare).Conform statutului prot. K. Nikolski, blagovestul se bate în clopotul preamiruit, iar trezvonul – în toate, cu excepţia clopotului cel mare.

Înainte de Liturghie se face un trezvon, deoarece asta este deja Liturghia Sfîntului Vasile cel Mare, care se săvîrşeşte împreună cu Vecernia, în cadrul căreia se citeşte Evanghelia.

În cadrul Utreniei se vor citi cele 12 Evanghelii şi de aceea blagovestul se bate în clopotul de sărbătoare. Apoi, în timpul seviciului divin, înainte de citirea Evangheliilor, clopotul de sărbătoare se loveşte, după numărul Evangheliei ce se va
citi: înainte de prima citire – 1 bătaie, înainte de a doua – 2 ş.a.m.d. După citirea celor 12 Evanghelii se execută un trezvon scurt.

În Vinerea cea Mare:

Către Ceasurile Împărăteşti blagovestul se bate în clopotul duminical, apoi se înalţă un „zvon prelung dublu”.

Către Scoaterea Sfîntului Aer ( vînos plaşceaniţî):

Înainte de începerea Vecerniei blagovestul se bate în clopotul de sărbătoare. În timpul cîntării stihirilor pe stihar, mai exact, în intervalul proslăvirii, cînd se scoate Sfîntul Aer al Mîntuitorului, se emite un perezvon de cîte o lovitură în fiecare clopot – de la cel mai mare pînă la cel mai mic, ceea ce simbolizează sărăcia şi umilinţa Mîntuitorului. La instalarea Sfîntului Aer în centrul bisericii se bate un trezvon scurt. Către Utrenie – un blagovest în clopotul de sărbătoare.

La finalul marii proslăviri, Sfîntul Aer este scos afară, pentru săvîrşirea înconjurului bisericii. În acest răstimp se bate un perezvon. După ce Sfîntul Aer este repus în mijlocul bisericii se trage un trezvon într-o repriză.

În Sîmbăta Mare:

Către ceasurile Vecerniei, Liturghiei şi Slujbei de la Miezul Nopţii se înalţă un blagovest din clopotul cel mare. Conform tradiţiei statornicite, în timpul de faţă de la cinul îngropării şi pînă la miezul nopţii clopotele nu se bat.

Zvonurile de Paşti:

Slujba Pascală începe de obicei cu Slujba de la Miezul Nopţii (de regulă, la orele 23.00 sau 23.30).

Înainte de Slujba de la Miezul Nopţii blagovestul se execută în clopotul de sărbătoare (nu prea lung – în jurul a 5 minute), prin bătăi rare (dacă clopotul este de peste 300 de puduri se loveşte într-o margine sau peste o bătaie).

Către drumul crucii se efectuează un trezvon de sărbătoare în toate clopotele. După ce procesiunea crucii face înconjurul sfîntului lăcaş şi revine spre uşile din faţa lui pentru a se săvîrşi începutul Paştilor, trezvonul se opreşte.

După oficierea începutului Paştilor, la intrarea enoriaşilor în biserică, trezvonul este reluat şi si se bate pînă cînd începe intonarea Canonului Pascal (durata medie a trezvonului fiind de circa 5 minute).

Către Liturghia Pascală (în cazul în care Sărbătoarea Învierii este şi Kiriopaştile, cînd Paştile coincid cu ziua Bunăvestirii), în timpul citirii Evanghe- liilor se bate în clopotul cel mare; numărul dangătelor corespunde numărului de rînd al Evangheliei citite, ca şi în serviciul divin din Joia cea Mare.

În timpul Canonului Euharistic clopotele se trag în mod obişnuit (12 bătăi în clopotul mare). La încheierea serviciului nocturn se efectuează un trezvon „în toate clopotele”.

Zvonurile Săptămînii Luminate

În toate zilele Săptămînii Luminate blagovestul se bate în clopotul de sărbătoare, iar trezvonul – „în toate clopotele”.

Blagovestul care se bate către aceste Liturghii este mai scurt. Dat fiind că în zilele luminate Ceasurile se cîntă, timpul pentru zvonul dinainte de Liturghie se micşorează simţitor şi de aceea în unele biserici preoţii binecuvîntează clopotarii să efectueze înainte de Liturghie numai trezvonul, fără blagovest.

Zvonurile pentru drumul crucii în Săptămîna Luminată

De luni pînă vineri în jurul bisericii se săvîrşeşte drumul crucii. În atare cazuri clopotarii trebuie să convină cu ajutoarele lor, care au sarcina să le dea de ştire despre mişcarea cortegiului evlavios, ca semnalul pentru încetarea trezvonului să nu-l dea imediat ce grupul din capul procesiunii încheie înconjurul, ci după ce preoţimea este gata să săvîrşească acţiunile liturgice (citirea Evangheliei, săvîrşirea ecteniilor, aghesmuirea ş.a.m.d.).

Cortegiul drumului crucii se opreşte la fiecare din cele patru laturi ale sfîntului lăcaş, însă trebuie ţinut cont de faptul că nu toate popasurile au aceeaşi durată. În dreptul altarului se citeşte din scripturi şi de aceea pauza între trezvonuri va fi mult mai mare.

Cea de-a patra şi ultima oprire se face în partea de vest, lîngă pridvorul lăcaşului. După aceasta enoriaşii intră în biserică să încheie serviciul divin şi să sărute crucea. La intrarea drumului crucii în sfîntul lăcaş de asemenea se bate un trezvon – cel final.

Despre ordinea vizitării clopotniţelor în zilele de Paşti

În Săptămîna Luminată tuturor doritorilor li se dă voie să urce pe clopotniţă şi să tragă clopotele, însă zvonarii nu trebuie să lase clopotniţele fără supraveghere. Oaspeţii trebuie să fie însoţiţi de o persoană din clericii lăcaşului (cel mai potrivit este, fireşte, însuşi clopotarul).

Li se încredinţează să bată clopotele numai doritorilor care au măcar o cît de mică experienţă. Înainte de a-i da pe mînă clopotele, oaspetele este instruit cum să le mînuiască. Trebuie să nu uităm să-l avertizăm că un clopot poate fi spart destul de uşor. În afară de asta, dangătele dogite, nearmonioase ar putea deranja sau chiar irita cetăţenii ce locuiesc în apropierea bisericii.

Turnurile clopotniţelor sînt nişte obiecte potenţial periculoase şi răspunderea pentru securitatea oaspeţilor cade în sarcina clericului care-i însoţeşte. În nici un caz nu vor fi admişi să urce în turn vizitatorii aflaţi în stare de ebrietate.

Nu sînt rare cazurile cînd, după vizitele enoriaşilor, este necesară înlocuirea frînghiilor, reparaţia pedalelor şi altor dispozitive, care se rup sau se strică în urma forţării clopotelor.

Toate aceste aspecte trebuie prevăzute şi reglementate din timp – împreună cu preotul lăcaşului, se va stabili ordinea admiterii vizitatorilor în clopotniţă şi regulile privind tragerea clopotelor de către aceştia.